Psiholog Alexandra Gamanus

Sunt o persoana căreia ii place sa ajute persoane vulnerabile si nu numai.

Daca va mai aduceți aminte, acum in anul 2000 a fost o inundație teribilă si oamenii au rămas fără haine, fără mașini, fără case, fără nimic si s-a făcut o mare adunare de ajutoare care pe mine una, deși eram micuță si aveam 7 ani, m-a impresionat atât de tare încât mi-am luat toate jucăriile si le-am pus într-un sac si i-am zis mamei sa le dea copiilor ca ei au mai mare nevoie de ele decât eu. Si acum când scriu asta lăcrimez.

Am mai făcut astfel de gesturi de caritate când eram in școală, si primeam laptele si cornul, si nu le mâncau tori colegii iar eu le strângeam pentru ca aveam o bătrânică, la colț de bloc, era sărmana si doar stătea, nu cerșea nu făcea nimic ce sa supere. iar eu, văzând ca este sărmana si neajutorata ii aduceam laptele si cornul de la școală. dar asta după ce am întrebat-o pe mama, daca ii pot da bătrânicii.

Au mai fost momente când am ajutat oameni mai amărâți decât mine pentru ca așa simțeam eu ca este bine. mereu am fost si încă mai sunt o persoana care prefera sa stea si sa socializeze cu oameni mai puțin populari pentru ca ei au o alta bogăție, si anume au încredere ca oamenii nu sunt rai (desi unii sunt) dar au o altfel de gândire, au alte idealuri cum ar fii sa fie fericiți si nu bogați, sa fie sănătoși si nu sa aibă casa cu piscina si un bolid.
Va spun din experiența proprie, oamenii care au puțin sunt mult mai darnici decât cei care au mai mult.

Acum lucrez la un cămin de bătrâni unde la fel, ajut oameni cu diferite probleme dar mai mult mentale, de comportament agresiv sau stări de depresie, cert este ca mereu am căutat sa ajut oamenii mai mult sau mai puțin.

Sa va povestesc cum am ajuns sa ofer ajutor aproape la fiecare sărbătoare, si asta pentru ca (eu cred) ca nu mai făcusem fapte bune in ultima perioada.

Mă trezesc in timp ce eram într-o vacanta, cu un mesaj care suna cam așa:

„saru mana,
Va urmăresc pagina si va apreciez munca.
Am o rugaminte la dumneavoastră, nu aveti hainute de fata ,sau baiat (122 la haine, 30 incaltaminte) , sau pentru mine , suntem de la tara si ne ar fi de mare ajutor, purtam orice, copii merg la școală si au mare nevoie, daca puteti sa ne ajutati sau orice aveti, jucarii sau pentru fata, mulțumim din suflet, sanatate, numai bine.”

Am adunat tot ce am avut si le-am trimis către ei. Doamna când a primit pachetul era foarte incantata, fericita.

Înainte de Crăciun mi-a scris din nou „Saru mana, copii isi doresc tare mult sa vina mosul si la ei, nu am posibilitate sa le cumpăr, poate puteti dvs si doriți sa le trimiteti cateva dulciuri, scrisoarea lor pentru mos a fost , băiatul isi doreste o mașinuța, fata o bluza marimea xs, mulțumim din suflet daca puteti sa le faceti o bucurie „.

Am făcut împreună cu mama repede repede un pachețel si l-am trimis.

Acum mi-a spus ca vor începe școală copii si nu au rechizite, am fost repede la cumpărături, am luat un penar, câteva creioane colorate si câteva hăinuțe bune si le-am trimis.

Eu am trimis atât hăinuțele pe care eu nu le mai purtam dar si alimente si dulciuri cumparate.

As dori sa ii ajut mai mult pe acești oameni, atât pe doamna A cât si pe copii dânsei si daca sunt printre voi, cei care citiți, doritori sa ajute, ori cu dulciuri, hăinuțe, rechizite, cărți, caiete si alte lucuri necesare, chiar si financiar eu sunt aici si îmi puteți scrie, va voi răspunde cu mare drag fiecăruia dintre voi.